GEORGE BACOVIA — UN POÈME

ALB.

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe —
Un vals de voaluri albe …
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă …

*
În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări —
Cântau clare sărutări …
Larg, miniatură de vremuri viitoare …

*

ALBE.

L’orchestre s’est lancé d’indignation gracieuse
Au salon blanc de rêve avec ses roses blanches —
Valse de voiles blancs …
Espace d’infini, de tristesse harmonieuse…

*
Dans l’aube pleine de violons,
Le blanc bal se déroule en de larges chemins —
Les baisers chantent clairs…
Amplement, mais réduits demain.